Beneficiarii noștri
Educație

La Centrul Educațional Corbeanca, copiii vin cu rucsacul lor nevăzut – plin de griji, lipsuri, vise frânte sau promisiuni uitate. Unii duc pe umeri responsabilități mult prea mari pentru vârsta lor, alții cară dorul de părinți plecați sau prea ocupați, iar alții poartă în priviri umbra neîncrederii.

Și totuși… când se întâlnesc aici, se nasc prietenii, se naște curajul. Învață împreună, râd împreună, își îmbrățișează diferențele. În locul unde lumea uneori îi vede mici și vulnerabili, noi îi vedem mari și puternici.

Pentru că fiecare copil are nevoie de o șansă la timp.

O șansă care să-l prindă de mână înainte să alunece, o șansă care să-i aprindă lumina din priviri, o șansă care să-l ajute să creadă în el.

Aici, la Centru, iubirea se învață prin gesturi simple: un zâmbet oferit când totul pare greu, o mână pe umăr, un „poți să reușești”. Puterea se naște din sprijinul comunității, iar reziliența din fiecare pas mic pe care copiii îl fac înainte.

Cei trei copii din fotografie sunt mai mult decât elevi. Ei sunt simboluri ale speranței: că dincolo de poveștile lor grele, există viitor. Un viitor clădit pe educație, pe prietenie și pe încrederea că nu sunt singuri.

Trei copii, trei șanse.

O singură inimă mare: Centrul Educațional Corbeanca.

Olga și fiica sa, Sonya, au fost parte din familia noastră la Centrul Educațional Corbeanca timp de aproape un an. Zilnic, parcurgeau drumul din Ciocănești pentru a beneficia de sprijinul nostru educațional. Aici, Sonya putea continua școala online, primind ajutor la teme și fiind înconjurată de alți copii ucraineni și români. Pentru ele, centrul reprezenta un refugiu de siguranță și apreciere în mijlocul dorului de casă și a incertitudinilor legate de schimbările legislative din Ucraina. Cu inima îndurerată, Olga a decis să se întoarcă acasă și ne-a transmis un mesaj plin de recunoștință pentru sprijinul nostru. Ne bucurăm că am putut fi alături de ele și suntem recunoscători pentru șansa de a ajuta și înțelege astfel de situații dificile. Olga și Sonya rămân mereu în inimile noastre, la fel cum și alte familii ucrainene au lăsat amprente adânci în comunitatea noastră..

Vasile are 11 ani și este un copil blând și zâmbitor care mai are acasă încă 3 frați. E un copil bun care îți sare în brațe ori de câte ori te vede.

Părinții lui strâng fiare vechi și îl aduc la Centrul educațional cu căruța. Când era mic, un alt copil l-a lovit cu piatra în ochi, așa că ochiul drept doar zărește lumea tristă și gri de pe strada Trandafirului, acolo unde locuiește. La fiecare final de săptămână, Oana, coordonatoarea Centrului, merge să împartă copiilor ce a reușit să adune toate săptămâna pentru ei. De multe ori, însă, Vasile nu apare fiindcă este la fotbal.

Într-o zi, însă, la scurt timp după ce s-a urcat înapoi în mașină, Oana îl vede pe Vasile în oglinda retrovizoare care alerga după mașină ca să îi ajungă din urmă.

– Doamna, doamna, stați doamna…nu v-am îmbrățișat!

– Vasile de ce ești trist?

– Doamna, cad mereu la fotbal …și râd copiii de mine.. doamna dacă se poate, mi-aș dori o pereche de adidași cu crampoane, dar să nu fie noi, că-s prea scumpi și să îmi fie mari doamna… să îi port și anul viitor!

Acesta este doar unul din zecile de cazuri impresionante pe care le vedem zilnic în Centrul Educațional Corbeanca.

Daniela are 30 de ani și are deja 4 copii. Prima fetiță, Ana, are deja 12 ani. Ceilalți sunt Alex – 7 ani, Radu – 5 ani și Andreea – 3 ani. Daniela este una din cele mai bune mame pe care le-am văzut. E un monument de optimism, zâmbete și dragoste. Nu am auzit-o niciodată țipând la vreun copil, cu toate că viața ei nu e deloc simplă. Trăiesc într-un sat de lângă București. Tatăl primește de lucru pe la oameni prin curte, dar nu are nici un venit stabil sau oficial. De 2 luni nu l-a mai chemat nimeni la muncă. Daniela e harnică și curtea ei, deși mică și simplă, e ordonată și orice bucată de pământ e folosită pentru grădină. Așa că niciun copil nu s-a culcat până acum cu burta goală..

Școala, însă, este un subiect delicat. Ana și Alex împart telefonul mamei care abia mai funcționează, ca să își primească temele pe Whatsapp,. Au încercat să se conecteze și pe Zoom, dar nu mai e loc de nici o aplicație pe vechiul aparat. Zilele trecute au primit cadou o tabletă de la un donator, însă nu merge deloc… Copiii s-au obisnuit așa… cu mai puțină școală, dar mama nu poate să accepte. Ea își dorește pentru copiii ei să aibă educație!

Ne dorim să ducem mai departe visul Danielei, acela de a avea 4 copii educați!

Diana Bănică este primul copil care a venit la Centrul Educațional Băneasa, acum 8 ani. De atunci a continuat să vină zilnic pentru a primi ajutor la teme și pentru a se dezvolta atât pe plan personal cât și spiritual.

Motivată de profesorii din centru, Diana a început să viseze la un viitor frumos pentru viața ei și ne-a spus că își dorește să devină avocat. Chiar dacă toți credeau că își va schimba opțiunea în timp, iată că dorința ei a devenit din ce în ce mai mare, și nu a fost niciodată dispusă să renunțe la acest vis.

Zilele acestea, Diana a susținut examenul de Evaluare Națională și a reușit să obțină numai note peste 9. Ea este unul dintre exemplele pe care ne bucurăm să vi le arătăm astăzi, ca rezultat al muncii depuse în ultimii 7 ani de Mitra Enayati și a colectivului pe care îl coordonează cu atât de mare responsabilitate!

Pentru Alexandra și Robert, școala s-a oprit brusc odată cu întreruperea educației. Cei doi sunt elevi în clasele a II-a și a IV-a și participă la unul dintre afterschool-urile Fundației Inovații Sociale Regina Maria. Locuiesc într-o casă din OSB și se străduiesc să o încălzească în timpul iernii. Familia lor nu beneficiază de curent electric, dar au făcut o înțelegere cu un vecin pentru un fir electric, suportând întreaga factură. Tatăl, pensionat pentru o afecțiune pulmonară, iar mama muncește temporar, când are ocazia.

Alex are și el provocări. Diagnosticat cu epilepsie acum 4 ani, urmează un tratament specific și necesită o alimentație echilibrată. În condițiile actuale, nici părinții, nici copiii nu își pot permite să viseze la achiziționarea unor telefoane pentru educația online, așa cum fac alți copii, din cauza costurilor.

Rareș, provenit dintr-o familie monoparentală, a întâmpinat dificultăți academice și emoționale când a ajuns în Centrul Educațional Băneasa. Mama sa, Corina, tânără și determinată, lucrează din greu pentru a-l întreține și a-i oferi un viitor mai bun.

Rareș, în clasa a II-a atunci, era în urmă cu materia școlară și se confrunta cu probleme de integrare socială. Corina, mama lui, muncește în ture lungi la o fabrică, dar găsește timp să îl sprijine pe Rareș, venind la centrul educațional pentru a-l susține și a ajuta alți copii. Sacrifică ore prețioase de odihnă pentru a fi alături de fiul ei și de ceilalți copii, fie pentru a-i ajuta cu temele, fie pentru a găti masa de prânz. Deși orele ei de somn sunt limitate, Corina nu se plânge. Își dedică toată energia pentru a-l vedea pe Rareș progresând și dezvoltându-se frumos. Bucuria ei este imensă atunci când observă evoluția fiului său de când au început să frecventeze centrul educațional.

Corina înțelege că educația este cel mai valoros dar pe care îl poate oferi lui Rareș și că Centrul Educațional Băneasa este locul unde acesta poate continua să crească și să se dezvolte armonios, atât ca individ, cât și ca elev.

Varvara, impreuna cu mama si bunica ei, a venit în România, fugind din calea războiului din Ucraina. Încă de când au ajuns în țara noastră, Varvara a început să frecventeze centrul educațional CUIB. Aici, fetița participă la școala online, cu sprijin de la profesorii de aici. Pe lângă limba engleză și limba română, aici copiii participă la activități diverse precum soroban, pian, tabere, vizite la muzee și primesc zilnic o masă caldă. Cel mai important este că Varvara este aici alături de alți copii din Ucraina. Mama si bunica ei au găsit și ele sprijin la CUIB, unde au și lucrat pentru o perioadă.

Suntem bucuroși să venim în ajutorul lor.

Petre face parte dintr-o familie cu 4 copii. El și toți frații și surorile lui vin la Centrul educațional din Corbeanca de când erau foarte mici. Aici, la centru, Petre a citit, a scris și a făcut calcule matematice pentru prima oara. Îi place foarte mult la școală și cu ajutorul doamnelor profesoare a reușit să facă adevărate progrese. În plus, băiețelul este foarte bun la fotbal și activitatea aceasta îl bucură cel mai mult.

Lada si Maria sunt două fetițe de 7 ani din Ucraina. Ajunse în România, ele au început să frecventeze împreună Centrul educațional CUIB, unde s-au și imprietenit. Ladei îi place mult să danseze și e foarte prietenoasă și amuzantă. Maria, în schimb, este pasionată de desen. Amândurora le place foarte mult la cursurile de limba română și limba engleză. Ca ele sunt alți 40 de copii pe care i-am primit cu brațele deschise în CUIB-ul nostru.